Spionatul, un hobby naţional

În România, ascultatul – a se citi spionatul – a devenit un hobby naţional. Se pare că nu este de ajuns existenţa câtorva servicii secrete care se ocupă, oficial sau pe blat, în principal cu ascultarea telefoanelor cetăţenilor. A cetăţenilor în general, nu doar a celor suspecţi de săvârşirea unor infracţiuni de siguranţă naţională. Ultimul dosar instrumentat de DIICOT este un argument în plus că în România se „spionează” pe scară largă: toată lumea – a se

citi firme de detectivi sau chiar persoane fizice – ascultă pe toată lumea(soţi, soţii, amanţi, amante, duşmani, parteneri de afaceri etc.).

„Afacerea” în sine costă foarte puţin, un soft de câteva sute de euro, iar tehnic pare a fi, potrivit specialiştilor, o operaţiune extrem de facilă. Adică ceva de genul paharului lipit de peretele vecinilor de către babele de la bloc pentru a asculta cum îşi bate Ionescu nevasta sau ce şi-a mai cumpărat Popescu.

Câteva zeci de persoane au fost până acum reţinute de procurorii DIICOT pentru că au folosit această tehnică de interceptare. Timp de câteva luni de zile, SRI-ul a monitorizat „activitatea” acestora. Îmi închipui cât de mare trebuie să fi fost frustarea „ascultătorilor” de profesie – a căror logistică înghite anual sume impresionante de la buget – când au văzut cum, cu doar câteva sute de euro, orice băiat isteţ poate face cam aceeaşi treabă ca şi ei: ascultarea convorbirilor telefonice, interceptarea conţinutului SMS-urilor, înregistrări ambientale etc. Chiar dacă au fost frustraţi, sigur nu au fost miraţi pentru că mulţi dintre detectivii implicaţi în astfel de operaţiuni sunt foştii lor colegi. Majoritatea covârşitoare a firmelor de pază şi protecţie şi a agenţiilor de detectivi îşi au rădăcinile în cimitirul dinozaurilor din SRI, SIE, SPP, Interne. După ce au ieşit la pensie sau au fost nevoiţi să plece din sistem, „dinozaurii” şi-au înfiinţat propriile firme unde şi-au continuat activitatea, chiar dacă legea nu le permite acest lucru. Oficial, nici o firmă de protecţie sau de detectivi nu recunoaşte că ascultă sau că poate asculta telefoanele. Neoficial însă, toată lumea ştie că acest lucru se practică pe scară largă.

P.S. Reţeaua de câteva zeci de persoane care intercepta ilegal convorbirile telefonice a fost prinsă după ce membrii acestea au fost, la rândul lor, ascultaţi câteva luni de zile de către servicii.

Gandul.info – 3 iunie 2010