Detectivii de la Consiliul Concurentei

 tergiversări,  sau chiar „manuale“ care îi învaţă pe angajaţi cum să distrugă documentele compromiţătoare sau să fenteze inspecţiile. O înfruntare în care Consiliul Concurenţei încearcă să obţină cât mai multe informaţii, iar companiile controlate să le ascundă cât mai bine. Câştigător este consumatorul, care poate beneficia de avantajele unei pieţe libere.

Câţiva dintre inspectorii Consiliului Concurenţei au explicat, pentru „Curentul“, cum se desfăşoară investigaţiile autorităţii de concurenţă şi cât de greu este să găseşti dovezile unor înţelegeri anticoncurenţiale.

„Vizite“ inopinate

„Nu orice scumpire înseamnă că s-a făcut o înţelegere, noi nu suntem reglementatori de preţuri.
Dar când mai mulţi operatori de pe piaţă cresc concertat preţurile, anunţă scumpiri la un anumit moment, e un indiciu pentru noi că s-au înţeles să crească preţurile, că poate fi un cartel“, explică un inspector al Consiliului Concurenţei.
Investigaţiile autorităţii de concurenţă demarează fie în urma unei plângeri, fie din oficiu. Dacă în urma analizei reclamaţiei, Consiliul Concurenţei consideră că există temei - un cartel, abuz de poziţie dominantă - se decide declanşarea investigaţiei. În cazul investigaţiilor declanşate din oficiu sunt folosite mai multe surse de inspiraţie, una dintre ele fiind chiar presa. Odată declanşată investigaţia, principalul instrument prin care se pot obţine informaţii şi una dintre cele mai eficiente metode de obţinere a unor dovezi privind posibile încălcări ale regulilor de concurenţă este inspecţia inopinată.
Înaintea „vizitei“ inopinate la companiile suspectate de practici antconcurenţiale se desfăşoară o activitate de pre-inspecţie în care se adună informaţiile necesare. Se iau date de la Registrul Comerţului despre sediile firmelor, se stabilesc echipele de inspecţie şi se pune la punct planul după care se va desfăşura acţiunea la faţa locului - ce informaţii se urmăresc, ce cuvinte cheie se vor folosi pentru căutările în calculator.

Descinderi ca în filme

Odată adunate informaţiile, descinderile la sediile firmelor rivalizează cu un film de acţiune. Informaţiile despre inspecţie sunt cunoscute de un număr cât mai mic de persoane, aşa riscul de a se afla date despre investigaţie este mai mic.
Şeful de echipă este singurul care ştie unde se merge în inspecţie cu o zi înainte, ceilalţi membri ai echipei află abia în momentul în care se pleacă.
Totodată, dacă inspecţiile urmează să se desfăşoare undeva în ţară, într-o localitate mică, inspectorii nu se cazează în localitatea respectivă.  În niciun caz toţi în acelaşi loc şi fără să atragă atenţia asupra lor, pentru că veştile circulă repede şi nu ar vrea să dea de bănuit firmelor care urmează să fie controlate. „Dacă vin de la Bucureşti 20 de oameni şi se cazează într-o localitate mică, e clar că ceva se întâmplă“, explică unul dintre inspectori.
Cu cât se ştiu mai puţine date despre inspecţii, cu atât mai bine. Acesta este şi motivul pentru care inspectorii care ne-au dat informaţii despre modul cum se desfăşoară controalele Consiliului Concurenţei au dorit să păstreze anonimatul.
Coordonarea este foarte importantă - toate echipele trebuie să intre deodată şi să înceapă inspecţia imediat. „Dacă avem indicii, spre exemplu, despre un cartel pe o anumită piaţă - 10 operatori au avut o întâlnire şi au stabilit acolo că vor creşte preţurile, descindem în acelaşi timp în toate sediile celor 10 companii. Intrăm la oră fixă, iar activitatea este coordonată de la centru. Dacă o echipă are probleme trebuie rezolvate repede pentru că toate echipele trebuie să intre în acelaşi timp în sediile companiilor, nu trebuie să existe timpi morţi“, explică un inspector.
De obicei sunt folosite câteva echipe alcătuite din 3-4 inspectori, dar sunt şi situaţii în care desfăşurarea de forţe este impresionantă - 20 de companii atât din Bucureşti cât şi din ţară, controlate deodată şi echipe cu câte 10 inspectori în cazul unor companii mari.
Elementul surpriză este crucial, astfel că pe lângă caracterul inopinat al inspecţiei, pregătirea inspectorilor este un atu. „Cei controlaţi rămân surprinşi de cât de bine pregătiţi sunt inspectorii. Pregătiţi pe specializarea lor, dar şi pe domeniul respectiv. Sunt surprinşi şi de nivelul de pregătire al specialiştilor de la IT. Deşi companiile au metode foarte sofisticate de arhivare, specialiştii nostri ştiu să caute în servere şi să descopere anumite documente. Au fost cazuri în care reprezentanţii companiilor controlate au încercat să şteargă anumite documente din computer şi oamenii noştri au realizat şi au restaurat mailurile. Evident, informaţiile au fost recuperate, iar compania respectivă sancţionată“, explică un inspector. În ceea ce priveşte specializarea, şefii de echipă sunt pregătiţi pe domeniul în care se desfăşoară ancheta (bunuri de consum, servicii, industrie şi energie etc), pentru a cunoaşte piaţa. Fiecare echipă este completată cu economişti, jurişti şi nelipsiţii specialişti IT - cei care se ocupă de căutarea şi recupararea datelor din calculatoare.
Deşi echipele sunt mixte, per total, numărul femeilor inspector este mai mare decât cel al bărbaţilor.

De la invitaţii la cafea, la ameninţări

Aşa cum era de aşteptat, inspectorii nu sunt primiţi cu pâine şi sare. Dacă firmele care nu au nimic de ascuns colaborează, companiile care se ştiu cu musca pe căciulă încearcă tot felul de tertipuri pentru a tergiversa controlul.
Metodele prin care se împiedică accesul inspectorilor de la concurenţă în sediul companiei sunt dintre cele mai diverse - de la rugăminţi, invitaţii la cafea şi tregiversări, până la refuzul total, ameninţări, intimidări sau... sudarea porţii. Au fost şi situaţii în care a fost chemată presa, iar inspectorii au fost acuzaţi că fac jocurile „celor de la putere“, că au fost trimişi de compania concurentă sau că au ceva personal cu o anume firmă.
Orice s-ar întâmpla, inspectorii trebuie să explice, cu răbdare, care sunt prevederile legii.
Adevăratele probleme încep, însă, abia când inspectorii intră în sediul companiei. „O tehnică de tergiversare a controlului este aşteptarea avocatului - reprezentanţii companiei spun să aşteptăm să vină avocatul. Compania poate fi reprezentată de un avocat, este dreptul lor, dar nu înseamnă că stăm o oră să aşteptăm avocatul la sediul firmei. Noi trebuie să începem inspecţia imediat“, spune unul dintre inspectori, adăugând că este foarte important ca reprezentanţii companiei să nu ia legătura cu alte firme pentru a anunţa controlul Consiliului Concurenţei.
Firma controlată care avertizează o altă companie în legătură cu inspecţia este sancţionată. Nici tergiversările nu sunt trecute cu vederea, în acest caz amenzile mergând până la 1% din cifra de afaceri - un procent care poate părea mic, dar în cazul unor companii mari poate însemna milioane de euro.
Odată începută inspecţia, reprezentanţii companiei încearcă să ofere cât mai puţine informaţii, iar inspectorii să obţină cât mai multe documente ce pot avea legătură cu investigaţia.
Noutatea inspecţiilor la faţa locului ale Consiliului Concurenţei, faţă de controalele pe care le fac alte autorităţi, este că inspectorii au voie să caute documente, nu să ceară să li se aducă anumite documente. Pot căuta în birou, în fişete, în dosare şi ei decid ce este relevant şi ce nu în inspecţie.
De asemenea, legea le dă voie să caute informaţii pe suport electronic, adică să intre în calculatoare.
„Trebuie să îi împiedicăm să ascundă sau chiar să distrugă unele documente. Sunt multe birouri, mulţi angajaţi şi trebuie să fim în birourile cheie. Să ştim să ne orientăm şi la faţa locului şi să obţinem cât mai multe informaţii. De cele mai multe ori, cei controlaţi nu sunt de acord cu verificarea calculatoarelor. Când se caută în calculator, în mail-uri, spun - asta este personal şi încep să găsească scuze pentru a refuza copierea informaţiilor. Tot ce este la birou, pe calculatorul firmei, este bunul firmei“, spune inspectorul.

Meserie... murdară

Chiar şi în relaţiile de bună colaborare cu o companie am avut probleme cu sustragerea unor documente, povesteşte un inspector. În timp ce documentele erau fotocopiate, au fost sustrase anumite dovezi. Inspectorii au fost însă vigilenţi, iar documentul a fost restaurat din calculator şi respectiva companie amendată.
În acest caz documentul a fost sustras în momentul fotocopierii, dar au fost şi situaţii când angajata unei companii a rupt documentele în faţa inspectorilor.
„Când a văzut că am pus mâna pe document, mi l-a smuls, a spus că este unul personal, l-a rupt, l-a mototolit şi a fugit cu el!“, povesteşte un inspector, subliniind că documentul nu era o copie, ci originalul.
Inspectorul a fugit după angajată până la... toaletă, unde aceasta a aruncat documetul în wc şi a tras apa. Inspectorul a avut de ales - pierde o informaţie care poate face diferenţa în rezultatul anchetei sau recuperează documentul. „Ştiam ce conţine documentul, aşa că am ridicat capacul şi am reuşit să recuperez documentul deşi ea încerca să mai tragă o dată apa. Am avut noroc că l-am putut recupara“, îşi încheie inspectorul povestea, râzând.

Greu de dovedit

Documentele care sunt considerate relevante se fotocopiază şi se ridică de la sediile companiilor. „Toate documentele se fotocopiază în două exemplare. Regula este să luăm copii, doar în cazuri excepţionale se iau documente originale. Se identifică fiecare document cu numărul de file, se fac procese vrebale, şi se semnează atât de noi, cât şi de reprezentanţii companiei pentru a certifica faptul că au fost ridicate de la sediul companiei pentru a nu exista discuţii că s-au luat alte documente, că nu aparţin companiei sau că nu au fost ridicate în timpul inspecţiei. Se ştampileză şi semnează fiecare filă chiar dacă sunt 1000 de file! Compania semnează şi ştampilează fiecare filă“, precizează inspectorii, precizând că nu se iau doar documente oficiale, ci şi ciorne, însemnări de mână, copii după agende.
„O înţelegere trebuie dovedită. Simpla creştere a preţurilor în acelaşi timp nu este suficientă. Trebuie să ai dovada că firmele acelea s-au întâlnit, s-au înţeles, au făcut schimb de informaţii - toate astea probate prin înscrisuri“, subliniază unul dintre inspectori. Problema este că firmele au evoluat, nu mai comunică în scris, şi este greu să găseşti dovezi. E greu să găseşti corespondenţa dintre aceste firme, mai ales când ştiu că ceea ce fac este ilegal. Sunt companii a căror politică internă presupune, spre exemplu, ştergerea tuturor informaţiilor din calculatoare la câteva zile.
În astfel de situaţii se mizează pe elementul surpriză. „În cazul unui cartel, spre exemplu, comunicările sunt destul de frecvente, la un anumit interval. Nu vor fi găsite toate comunicările, dar dacă intri când nu se aşteaptă ca să aibă timp să intrevină, atunci ai toate şansele să găseşti informaţii recente Dovezile scrise sunt greu de găsit dar găsim elemente care pot fi coroborate. Se găsesc diverse urme ale întâlnirilor - mailurile, bilete de avion în anumite zile, cheltuieli de cazare“, arată inspectorii.
Foarte importanţi în astfel de situaţii sunt specialiştii IT care pat căuta în calculatoare şi pot restaura documente.
„În calculator, orice tastă apăsată lasă urme. Informaţiile râmân chiar dacă au fost şterse, iar noi ştim să le recuperăm“, spune şeful departamentului IT. Tot departamentul de IT se ocupă de dotarea echipelor de control cu tot felul de gadgeturi care le fac munca mai uşoară inspectorilor atunci când merg în control - de la gps-uri, până la imprimante... portabile.

Audieri şi de peste 12 ore

Inspecţia se finalizează printr-un raport de investigaţie realizat de cel care instrumentează cazul şi echipa sa, raport care este transmis şi părţilor implicate, care sunt chemate la audieri.
Companiile consultă dosarul, pot analiza probele, transmit observaţii şi apoi, în audieri, vin şi îşi prezintă punctul de vedere şi toate argumentele. Bineînţeles, sunt reprezentante de case de avocatură însoţite de experţi şi firme de audit.
Audierile se desfăşoară în faţa boardului consiliului, alcătuit din şapte membri - preşedintele, doi vicepreşedinţi şi patru consilieri de concurenţă cu specializări în divesre domenii de activitate - iar procedura seamănă cu cea din faţa instanţei de judecată.
Din partea Consiliului Concurenţei, raportorul  - cel care a instrumentat cazul şi echipa lui - prezintă constatările şi probele pe care se bazeză în faţa plenului boardului, după care se dă cuvântul părţilor impicate. Acestea prezintă apărările, după care boardul se retrage pentru deliberări şi ia decizia finală.
Decizia poate fi atacată în instanţă - la Curtea de Apel şi apoi cu recurs la Înalta Curte.

Politica de clemenţă creşte numărul „turnătorilor“
Reprezentanţii Cosiliului Concurenţei spun că numărul celor care colaborează cu autoritatea de concurenţă este în creştere. Motivul - cei care oferă informaţii de înţelegerile anticoncurenţiale scapă de amenzi.
„Aplicarea politicii de clemenţă a făcut ca tot mai multe companii să coopereze. Pe lângă cei care se ştiu nevinovaţi şi au tot interesul să arate acest lucru cooperând, acum companiile ştiu că denunţarea cartelului îi scapă de amendă“.
Prima imunitate la plata amenzii a fost acordată de Consiliul Concurenţei prin programul de clemenţă în ianuarie. O companie de taxi din Timişoara a scăpat de amendă după ce a denunţat autorităţilor cartelul de fixare a preţurilor din care făcea parte.
Politica de clemenţă este un tratament favorabil aplicat de Consiliul Concurenţei agenţilor economici implicaţi într-un cartel, care cooperează în vederea descoperirii acestor practici anticoncurenţiale.
Primul agent economic care informează Consiliul Concurenţei cu privire la existenţa unui cartel beneficiază de imunitate la amendă. Dacă există şi alte companii implicate în cartel care colaborează cu autoritatea de concurenţă, acestea beneficiază de reducerea amenzii de până la 50%.

Prev Ungureanu: Spionii nu sunt ingeri, sunt de fapt niste infractori
Next Epilog jenant la falsa afacere de spionaj de la Renault
Mr Hoang

Leave a comment